De ce plecam de acasa? Sau cum uitam de unde am plecat si cine suntem cu adevarat!

De ce plecam de acasa? Postarea asta e de fapt un raspuns pentru o foarte buna prietena, un raspuns care desi a venit cu intarziere sper ca inca sa fie apreciat. plecarea de acasa, fie ca mergi la facultate in alta oras, in alta tara, fie ca te casatoresti, fie pleci odata cu noul job, e privita de mai toata lumea foarte straniu. Unii spera sa revii cat mai des pe acasa, la vechii amici, altii pot jura ca ii vei uita dupa prima saptamana, iar dupa cateva luni nici nu iti vei aminti ca, undeva, acolo, cunosteai pe cineva. Ceea ce pot zice cu siguranta e ca au dreptate, insa partial. De ce zic asta? Pentru ca si eu am trecut printr-o sitatie asemanatoare. Sa va explic de ce. Acum cativa ani am plecat din orasul in care mi-am petrucut cinci ani din viata. Odata cu terminarea liceului am vrut sa plec la facultate in alta parte a tarii. Si asta din mai multe motive: la doi dintre optiunile mele cunosteam sau eram cunoscut de catre profesori, rectori si restu, iar in orasul de basitna nici gand sa o fac o facultate. Avem impresie, inca cred ca o am, ca la Cluj se poate face inca ceva intr-o facultate. Dragilor, fatal error! Nu e cu nimic mai roz, ca la Iasi, Bucuresti sau Arad. Singurul lucru care face diferenta sunt oamenii din jurul tau! Colegii de camera, cei cu care impariti, pe langa cafeaua de la ora 7 si coltul amfiteatrului, la primele cursuri, cei de acolo, de acasa, prieteni pe care tii faci, pe tot parcursul sederii tale in, sa ii zicem "strainatate". Asa am fost si eu. Am plecat cu ideea ca macar o data la doua saptamani voi veni acasa pentru provizii de tot felul, inclusiv un refill de energie din partea prietenilor. Dupa primele sase luni insa am realizat ca nici macar o data pe luna nu prea poti revenii acasa, mai ales daca iti gasesti si un job in domeniul in care faci facultatea, fie el cat de prost sau bine platit, sau cu un program infernal. Aici ma incaderez si eu. Primele sase luni de servici, cu un program care m-a facut sa dau jos aproape 20kg, salariul mic, pentru ca asa e la inceput, m-au facut sa realizez ca pelcarea de acasa iti aduce si lucruri bune si rele. Am invatat foarte multe aici, dar acasa, am pierdut destul de mult, mai bine zis multi...multi prieteni. Ce sa mai incolo-ncoace.....e clar ca nu poti castiga ceva, fara sa pierzi altceva. In cazul meu am pierdut....destul de mult...multe. Ca sa nu para o telenovela ceea ce bat eu campii aici, o sa incerc sa rezum restul in masura posibilitatilor ;) Multi dintre noi, cei care plecam, uitam, sau ignoram dupa caz, ceea ce am fost in trecut, ceea ce faceam atunci si cu cine umblam de nebun prin oras si nu numai. Unii sar de la autobuzul prafuit sau dacia din `84 cu care s-a dat bunicul, apoi taticul, si acum el sau ea dupa caz. Nu vreau sa par ca as avea ceva cu aceai care inca se folosesc de masinuta....insa nu pot inghiti sentimentul creat de cei care au sarit la M3 sau 750xd sau mai stiu eu ce avion. Si sincer nici nu ma prea intereseaza cum l-au obtinut sau cumparat. Alti de la a abia a avea bani de un pachet mic de tigari (moaaaa ce vremuri...pachetele de 10 cuie) la slim and shine, sclipici si bling exagerat. A-ti schimba modul in care traiesti, mananci, te comporti, te imbraci e una, dar asta nu iti da nici cel mai mic drept de a te comporta cu cei din jur ca si cum sangele ce iti curge prin vene e al dracului de albastru de prea multe generati, iar asta ceea ce stii tu sa faci mai bine... Personal, am avut o tentativa de a trece in aceasta tabara, stiu, o sa imi sara cativa in cap, dar asta e..... Trebuie sa recunosc ca daca nu erau cativa buni prieteni, cum ar fi si domnisoara careai i-am promis aceasta povestioara, poate ca treceam de tot dincolo. Acum, desi nu pot zice am o varsa asa de inaintata, incep sa privesc lumea cu un scepticism si o neutralitate tampita, avand prieteni si cunoscuti de ambele tabere. Cu greu ma pot abtine sa nu comentez la intalnirile noastre. Si sincer de multe ori ma simt ca un strumf in tara uriasilor, dar nu la inaltime, ci la cantitatea de aroganta. O masina noua, o casa nou, si cativa prieteni nu te pot face sa uiti ceea ce esti, nu pot face disparute legaturile dintre oameni, chiar daca tii mortis sa o faci.... Shortly said, tine de personalitatea ta, daca vrei sa doar unu dintre posesori de seria septe, cu bancheta plina de amici gata sa ia si pielea de pe tine la prima greseala..... Desi nu vreau sa fiu rau....o sa inchei aici, nu de alta, dar si asa presimt reactii foarte ostile, de care sincer nu am chef, nici azi, nici maine.....